Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă – Mioara Anton, Bogdan Crețu, Daniel Șandru (coord.)

Un volum complex prin profunzimea și diversitatea abordărilor este Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă, coordonat de un istoric, un critic literar și un politolog: Mioara Anton, Bogdan Crețu și Daniel Șandru. Această triplă coordonare și-a pus amprenta și asupra structurii sale. Astfel, toate contribuțiile științifice sunt grupate în trei părți: „Drumul spre comunism: comandamente ideologice, proiecte culturale, disidențe” (partea istoricilor, ce cuprinde texte semnate de: Mioara Anton, Cristian Vasile, Cormin Popa, Ionuț Bucur, Alina Pavelescu și Ana-Maria Cătănuș), „Scriitorii și puterea: conflictul dintre estetic și ideologic” (partea filologilor, ce cuprinde texte semnate de: Bogdan Crețu, Ioan Stanomir – un istoric ce s-a înrolat, de această dată, în tabăra filologilor –, Radu Vancu, Angelo Mitchievici și Antonio Patraș) și „Intelectuali, discursul puterii și răul politic” (partea politologilor, ce cuprinde texte semnate de: Sorin Bocancea, Zoltán Rostás, Mihai Dinu Gheorghiu și Daniel Șandru).

Temele abordate sunt deosebit de atractive pentru că o mare parte dintre ele vorbesc despre modurile în care mari nume ale literaturii noastre au relaționat cu regimul comunist. Întâlnim în acest volum unele lucruri inedite – precum conținutul scrisorilor unor intelectuali adresate puterii comuniste, rivalitățile dintre anumiți scriitori și implicațiile lor politice – și lucruri care au mai fost dezbătute dar care necesită în continuare abordări din diferite perspective: implicarea unor literați în literatura proletcultistă, producțiile „pe linie” ale unor scriitori, opoziția fățișă față de regim a altora ș.a.. Sunt nume mari în discuți: George Călinescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Aurel Baranga, Ion D. Sârbu, Paul Cornea ș.a..

După cum afirmă și coordonatorii în introducere, „volumul de față reușește să  concentreze, într-o manieră interdisciplinară, pe coordonatele istoriei, teoriei și criticii literare și pe aceea a științelor sociale și politice perspective analitice în măsură să releve noi direcții de cercetare și interpretare a unui fenomen – modul în care manifestările discursive ale intelectualilor sunt „capturate” în economia puterii totale – a cărui complexitate ridică în continuare numeroase semne de întrebare. Nu asumăm, prin aceasta, pretenția unor răspunsuri definitive, ci, dimpotrivă, deschiderea către noi forme de investigare a trecutului recent. Din acest punct de vedere, avem convingerea că receptarea critică a textelor ce dau conținutul volumului nostrum va reprezenta un pas important în procesul de evaluare a regimului specific României comuniste”.